mic ghid de fotografie sportiva

Pentru ca in ultimul timp sunt manifestari sportive in toata tara, si anul asta e an olimpic, ma gandesc sa rezum o discutie pe care am avut-o candva cu un mare fotograf de sport extrem - stia sa distinga sunetul mingii de 155mm sau sa fotografieze cu aparatul la brau alergand printre jucatori.
Omu` zicea asa:
- tehnic, uitati fantaslacurile. Aparatul pe program si ce iese iese. Nu priviti niciodata pe display ce ati facut, doar maimutele inapoiate fac asta. Pe film se faceau fotografii mai bune la jocurile de vara din Vietnam si din Laos si nimeni nu plangea ca nu avea display.
-trageti si raw, pentru cazul in care o sa aveti nevoie de imagini chiar bune
-fiti inventivi; folositi grandangulare mai curand decat teleuri si incercati macar o data in viata imagini panoramice sau VR; folositi monopiedul pentru ca sa faceti fotografii de sus.
-faceti grupuri de prieteni si impartiti in carouri masa de sah. Unul sa faca exclusiv portrete, altul planuri generale doar, dar sa faca joc de glezna, nu se sta mai mult de doua cadre intr-un loc, ca deranjati jucatorii si e nervosi; unul sta aproape de joc, altul mai departe, altul si mai departe; o sa ramaneti uimiti cate scene se intampla mai departe, chiar mai interesante.
-nu fotografiati in mod evident organizatorii jocului, nici de o parte, nici de alta; o sa aveti de patimit; invatati sa declansati fara sa duceti aparatul la ochi, stingeti beculetele de pus sarful si puneti sunetul pe zero, inchideti display-ul, fiti invizibili spre binele vostru si al rudelor voastre ( la spitale e nashpa)
-impartiti jocul in module si incercati sa distingeti jucatorii amatori, jucatorii profesionisti, galeria si antrenorii; folositi stabilizarea de imagine la greu.
- multi ciotatzeni sunt imbracati in negru, si seamana cu ninja; astia sunt nervosi ca in loc sa stea la unitate sa joace table tre` sa frece strada si sa faca pe democratii; intelegeti-i si incercati sa ocoliti imediata lor apropiere, desi imaginile cu grandangularul sunt de o mie de ori mai interesante decat cele cu teleul, orice amator face cu teleul si sis e o imagine vax albina. Mare atentie la expunere, subexpuneti, desi o sa vi se pare straniu, ca sa aveti imaginea echilibrata.
-jocurile de cabana cu focuri bengaleze si cu focuri de tabara dimpotriva, trebuie supraexpuse, ca sa iasa ceva din participanti; exponometrul are tendinta sa subexpuna astfel de scene, deci atentie.
-nu va acoperiti fata cu fulare si incercati sa va imbracati gros si cu doua caciuli; veti avea o sansa in plus daca mergeti la jocuri unde se arunca mingi mai dure si mai multe de colo colo.
-incercati sa vedeti regulile jocului si sa faceti imagini din care sa se inteleaga ansamblul, dar sa se vada si portete ale jucatorilor din ambele tabere; materialul ideal este un set de 12 - 16 imagini, cu planuri apropiate, cu planuri generale descriptive, cu portrete, cu gros planuri, si cu planuri de efect - mamaia cu bufnita, copilu` cu floarea facuta cadou la ninja, omu` cu afisul hazos - vor strange multe laicuri si multa lume nu intelege altceva.
Daca prindeti, bomboana pe tort este jocul de picioare la sacul de fasole, plantarea de cataroaie de la distanta, folosirea maiastra a maciucii de tzurca, jocul cu gardul la faza finala si tomberonu` zburator.
Cine e jmeker, merge si la sectiile de arbitraj, acolo se fac materialele cele mai tari, cu portretele bine machiate cu violet ale celor care ies, cand si daca ies.
Ar mai fi sfaturi, dar astea sunt cele esentiale.
Si nu uitati: Nu stati cu ciurda de purtatori de aparate. Imagini mult mai bune se fac daca intelegeti ce se intampla, daca stiti regulile jocului, daca stiti sa puneti esentialul in imagine, si asta e imposibil facand misto in grup sau stand cu coledzii. Stati p`orma la o bere, la meci se urmareste mingea.